Muntele Nebo, Madaba

Muntele Nebo

Muntele Nebo este o destinație culturală renumită de explorat și este una dintre numeroasele excursii culturale din Iordania pe care le oferim. Cunoscut local ca Siyagha, Muntele Nebo este cel mai înalt punct din această parte a vechiului regat al Moabului. Într-o zi senină, există o priveliște panoramică magnifică asupra Mării Moarte și a Văii Iordanului până la dealurile de pe cealaltă parte a faliei, cu turnurile Ierusalimului vizibile pe linia orizontului.

Vârful dealului este identificat ca fiind locul din care Moise a privit spre țara promisă a Canaanului în care Dumnezeu îi interzisese să intre; și aici, se spune, a murit și a fost îngropat (Deut. 32:49; 34:1-6). În mod mai dubios, o referință din cartea apocrifă a Macabeilor sugerează că Muntele Nebo a fost locul de odihnă final al Chivotului Legământului (2 Macc. 2:2-8).

În jurul anului 384 d.Hr., Egeria, o doamnă curajoasă dintr-o parte necunoscută a Europei de Vest, a vizitat Muntele Nebo în cursul unui pelerinaj creștin extins și a scris o relatare în jurnalul său. Călătorind de la Ierusalim pe un măgar, ea a traversat râul Iordan și apoi a urcat acest deal, în cea mai mare parte călare, deși a trebuit să urce pe jos părțile mai abrupte. În vârf, ea a găsit o biserică, „nu foarte mare”, îngrijită de niște „oameni sfinți” care au asigurat-o că „Sfântul Moise a fost îngropat aici” și că „această tradiție vine de la predecesorii lor”.

Mai puțin de 100 de ani mai târziu, un alt pelerin, Petru Tberianul, episcop de Gaza, a scris despre „un templu venerabil și foarte mare” cu „multe mănăstiri” în jurul său – însă dovezile arheologice sugerează că este vorba despre aceeași biserică pe care a văzut-o Egeria, diferența de dimensiune fiind doar o chestiune de percepție. Ruinele de la Siyagha au fost vizitate în 1864 de francezul Duc de Luynes, a cărui descriere a acestora în cartea sa (Voyage d’exploration a la Mer Morte, a Petra et sur la rive gaucbe du Jourdain) a încurajat mai mulți călători să îi calce pe urme. Interesul pentru acest sit a crescut și mai mult după descoperirea în 1886 a jurnalului Egeriei și publicarea acestuia în anul următor; aceasta a fost urmată în 1895 de redescoperirea biografiei lui Petru Țiberianul. Ca urmare a acestui interes, în 1932, Custodia Franciscană a Țării Sfinte a cumpărat situl Muntelui Nebo și, sub auspiciile acesteia, cercetările arheologice au început un an mai târziu.

Excavațiile au scos la iveală un grup de clădiri monahale care înconjoară o bazilică din secolul al VI-lea, care a fost extinsă în secolul al VII-lea. În interiorul bisericii se află rămășițele unei capele din secolul al IV-lea (probabil cea văzută de Egeria și Petru Ibericul), adaptată dintr-o structură anterioară care ar fi putut fi un mausoleu, locul pare să fi fost abandonat în secolul al IX-lea. Din 1976, sub conducerea părintelui Michele Piccirillo, au fost descoperite mai multe mozaicuri, în special un pavaj magnific și foarte mare datând din secolul al VI-lea, cu reprezentări vii atât de oameni, cât și de animale – starea sa extraordinară de conservare poate fi atribuită fără îndoială faptului că a stat îngropat timp de secole sub un mozaic ulterior.

Ore de deschidere:

Iarna: 8:00 AM – 6:00 PM
Vara: 7:00 AM – 7:00 PM

Accesibilitate:
Site-ul este accesibil persoanelor cu handicap.